Definita cuvantului cebălui
cebăluí (-uésc, cebăluít), vb. – 1. A ameți, a zăpăci. – 2. A strica. Mag. (el)csábulni „a fi zăpăcit; a greși” (Lacea, Dacor., II, 901; DAR). – Der. cebăluitură, s. f. (obiect stricat). Sec. XVI.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu cebălui
heguí, heguésc, vb. IV (reg., înv.) 1. (despre vite) a da înapoi, a se retrage. 2. (despre oameni; refl.) a se feri. Vezi definitia »
sărcuí, pers. 3 sg. sărcuiéște, vb. IV (reg.; despre coțofene) a scoate strigătul caracteristic speciei; a sărcăli. Vezi definitia »
producăluí, producăluiésc, vb. IV (înv.) a produce. Vezi definitia »
PRIMEJDUÍ, primejduiesc, vb. IV. Tranz. A constitui o primejdie pentru cineva sau ceva; a amenința, a periclita. ♦ Refl. A-și risca liniștea, securitatea, libertatea sau viața; a se expune. – Primejdie + suf. -ui. Vezi definitia »
NĂPRÚI, -IE, năprui, adj., s. m. și f. (Reg.) (Om) prost, idiot. – Et. nec. Vezi definitia »