Definita cuvantului plenipotențiar
PLENIPOTENȚIÁR adj.m. Ministru plenipotențiar = persoană care reprezintă conducerea unui stat pe lângă guvernele altor state, fiind investită pentru aceasta cu puteri depline. [Pron. -ți-ar. / cf. it. plenipotenziario, fr. plénipotentiaire].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu plenipotențiar
INCENDIÁR, -Ă adj. 1. Care provoacă (sau poate provoca) incendii; care se poate aprinde. ♦ (Fig.) Ațâțător, care agită spiritele. 2. (Fig.) Roșu; împurpurat. [Pron. -di-ar. / cf. fr. incendiaire]. Vezi definitia »
EXTRAORDINÁR, -Ă adj. 1. (și adv.) ieșit din comun, neobișnuit, excepțional. 2. (despre legi, adunări etc.) care nu este, nu se ține potrivit regulilor obișnuite. 3. (despre oameni) cu mari calități; eminent, excepțional. ◊ (despre lucruri) foarte bun, excelent. (< fr. extraordinaire, lat. extraordinarius) Vezi definitia »
CUBICULÁR s.m. Sclav care îngrijea de camera de culcare. ♦ Demnitar roman care se ocupa de camera de culcare a împăraților. // adj. (Rar) De culcat. [< lat. cubicularius, cf. fr. cubiculaire]. Vezi definitia »
FUMOÁR s.n. Încăpere, mai ales pe lângă sălile de spectacol, în care se poate fuma. [Pron. -moar, var. fumuar s.n. [< fr. fumoir]. Vezi definitia »
REALGÁR s. n. sulfură naturală de arsen, roșie. (< fr. réalgar) Vezi definitia »