pícă (píci), s. f. – 1. Vîrf de lance, la jocul de cărți. – 2. Resentiment, ciudă, necaz. – Mr. pică „resentiment”. Fr. pique, sensul al doilea poate prin intermediul ngr. πίϰα și numai indirect din it. picca (Cihac, II, 254; Meyer, Neugr. St., IV, 71), ven. pica. – Der. picador, s. m. (la luptele cu tauri, asistent al toreadorului), din sp. prin intermediul fr.; picant, adj. (condimentat), din fr. piquant; picher, s. m. (vînător călare; cantonier), din fr. piqueur; pichet, s. n. (țesătură de bumbac), din fr. piqué, cf. rus. piket; pichet, s. n. (joc de cărți; par, țăruș; clădire de grăniceri), din fr. piquet, it. picchetto, ultimul sens cu var. bechet, din tc., rus. beket; picheta, vb. (a marca prin picheți, a trasa), din fr. piqueter; pichetaș, s. m. (soldat de la un post de frontieră). Vezi definitia »

PERICÓPĂ, pericope, s. f. Pasaj din Biblie care cuprinde o povestire sau o parabolă și care se citește în cadrul unei slujbe religioase. ♦ (Rar) Definiție exactă. – Din germ. Perikope. Vezi definitia »

OXAMÍNĂ s. f. denumire generică pentru compușii din amine prin fixarea oxigenului. (< fr. oxamine) Vezi definitia »

păsărúță, păsărúțe, s.f. (reg.) 1. (înv.) pasăre mică, păsărică. 2. vrabie gulerată. 3. turtă din aluat în formă de pasăre făcută pentru copii; pupăză, păsărică. Vezi definitia »

TOXICÓZĂ, toxicoze, s. f. Infecție gravă a copiilor mici, manifestată prin diaree, vomă, denutriție etc. – Din fr. toxicose. Vezi definitia »