CONJUGÁRE s.f. 1. Totalitatea formelor flexionare ale unui verb. ♦ Fiecare dintre categoriile în care se împart verbele după terminația infinitivului. 2. (Rar) Îmbinare, unire. 3. (Bot.) Unirea gameților în procesul de fecundare. ♦ Mod de fecundație la infuzori prin unirea temporară a doi indivizi, urmată de un schimb reciproc de substanțe nucleare. ♦ Unirea cromozomilor în timpul meiozei. [<conjuga]. Vezi definitia »

SUBDIVIZÁRE, subdivizări, s. f. Acțiunea de a subdiviza și rezultatul ei; subîmpărțire. – V. subdiviza. Vezi definitia »

intabulare Vezi definitia »

OMIZÍRE, omiziri, s. f. (Reg.) Acțiunea de a omizi și rezultatul ei. Vezi definitia »

ARDOÁRE s. f. Înflăcărare, pasiune, avânt; zel. – Fr. ardeur (lat. lit. ardor). Vezi definitia »