Definita cuvantului polarizare
POLARIZÁRE s.f. 1. Fenomen fizic prin care unele corpuri capătă însușirea de a avea poli magnetici sau electrici; polarizație. ♦ Proces fizic prin care raza de lumină își schimbă mișcarea normală ondulatorie pe mai multe planuri într-o mișcare ondulatorie pe un singur plan. 2. Stare a unui corp care a suferit un astfel de proces. ♦ Stare a unui mediu ale cărui proprietăți sunt descrise local de mărimi vectoriale; (p. ext.) mărimea vectorială care descrie o astfel de stare. 3. Diferențiere și dezvoltare în direcții deosebite a sensurilor unui cuvânt care avea inițial un singur înțeles. ♦ (Fil.) Formare a unor termeni opuși polari. [< polariza].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu polarizare
zăbovíre (pop.) s. f., g.-d. art. zăbovírii Vezi definitia »
VICIÉRE s.f. Acțiunea de a vicia și rezultatul ei; stricare, alterare. [Pron. -ci-e-. < vicia]. Vezi definitia »
Báia Máre s. propriu f., g.-d. Bắii Mari Vezi definitia »
REAMBULÁRE s. f. operație de actualizare a hărților și a planurilor topografice prin includerea de noi detalii. (după germ. Reambulierung) Vezi definitia »
TARÁRE, tarări, s. f. Punerea în parametrii optimi de funcționare a unui motor, aparat, instrument, dispozitiv etc.; reglare, calibrare, etalonare. – Cf. fr. tarage. Vezi definitia »