Definita cuvantului celnic
célnic (célnice), s. n. – Bară frontală la juvelnic. Sl. čelnikŭ, de la čelo „frunte” (DAR); cf. mr. celnic „om principal”. – Der. celniță, s. f. (butuc care se pune pe foc, pe deasupra lemnelor subțiri), din sl. čelnica „frontal”.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu celnic
TETÁNIC, -Ă, tetanici, -ce, adj. 1. Care se referă la tetanos, care provoacă tetanosul sau care este provocat de tetanos. 2. Care se referă la tetanie. – Din fr. tétanique. Vezi definitia »
TUTÚNIC, -Ă adj. De tutun; tabagic. [< tutun + -ic]. Vezi definitia »
OROHIDROGRÁFIC, -Ă, orohidrografici, -ce, adj. (Rar) Privitor la relieful și la apele unei regiuni. – Din fr. orohydrographique. Vezi definitia »
FANTOMÁTIC, -Ă, fantomatici, -ce, adj. Cu aspect de fantomă, ca o fantomă. ♦ Fig. Care are o existență incertă, care nu există în realitate. – Din fr. fantomatique. Vezi definitia »
ANTROPOMÉTRIC, -Ă adj. Privitor la antropometrie, de antropometrie. [< fr. anthropométrique]. Vezi definitia »