Definita cuvantului celui
celuí (-uésc, celuít), vb. – (Trans. și Mold.) A înșela, a momi. – Var. încelui. Mag. csalni (Cihac, II, 488; Berneker 135); cf. sb. čalovati, rut. čaljovaty. – Der. (în)celuitor, adj. (înșelător); (în)celuială, s. f. (înșelăciune, fraudă); celuitură, s. f. (înșelăciune); cel(u)șag, celșug, s. n. (înșelăciune). Aceleiași rădăcini îi aparțin ciolă, s. f. (Trans. de Nord, înșelăciune, capcană), din mag. csal; ciolar, adj. (șarlatan, trișor); cealău, s. m. (Trans., șarlatan, trișor), din mag. csaló.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu celui
ștosuí vb. IV refl. (reg.; despre bușteni) a se lovi, a se ciocni. Vezi definitia »
GRUNDUÍ, grunduiesc, vb. IV. Tranz. A aplica un strat de grund pe suprafața unui obiect. – Grund + suf. -ui. Vezi definitia »
NĂDEJDUÍ vb. IV v. nădăjdui. Vezi definitia »
bruftului, bruftuluiesc v. t. v. bruftui. Vezi definitia »
spebeluí, spebeluiésc, vb. IV (înv.; despre vești, porunci, scrisori, documente etc.) 1. a expedia prin intermediul unui curier. 2. (despre persoane) a trimite spre a îndeplini anumite misiuni sau spre a trimite vești, porunci, salutări etc. Vezi definitia »