ALÍCĂ, alice, s. f. 1. (Mai ales la pl.) Fiecare dintre proiectilele sferice de plumb cu care sunt încărcate unele cartușe de vânătoare. 2. Fiecare dintre granulele de oțel sau de fontă folosite pentru curățarea prin împroșcare a suprafeței pieselor sau în foraj. 3. Bucățele de piatră sau de cărămidă care se pun în tencuială pentru a întări sau pentru a astupa un gol. [Var.: alíc s. n., halíce s. f.] – Din ngr. haliki „pietricică”. Vezi definitia »

POLIRÉMĂ s.f. (Mar.) Corabie cu mai multe rânduri de vâsle. [< fr. polyrème]. Vezi definitia »

CEZÚRĂ, cezuri, s. f. Pauză ritmică înăuntrul unui vers, care împarte versul în părți de obicei egale (emistihuri), pentru a ușura recitarea și a susține cadența. – Din lat. caesura, fr. césure. Vezi definitia »

NEOLINGVÍSTICĂ s.f. – V. neolingvistic (1) [DEX'98] Vezi definitia »

ABIOGENÉZĂ s.f. Concepție materialist naivă care explică nașterea vieții din materia anorganică. (din fr. abiogenèse) Vezi definitia »