lávră (lávre), s. f. – 1. Comunitate sau mănăstire de călugări de rit oriental, care trăiesc în chilii individuale. – 2. Adunare zgomotoasă, hărmălaie, harababură. Ngr. λαύρα, parțial prin intermediul sl. (bg., rus., sb.) lavra (Tiktin; DAR; cf. Vasmer, Gr., 38). Sensul al doilea se datorează unei confuzii cu havră. – Der. lavriot, s. m. (călugăr care aparține la o lavră). Vezi definitia »

UMILÍNȚĂ, umilințe, s. f. 1. Sentiment de inferioritate; atitudine provocată de acest sentiment; supunere. ♦ (În morala creștină) Atitudine umilă, smerită a omului în fața divinității; smerenie. ♦ Slugărnicie. 2. Situație umilitoare impusă cuiva; vorbă sau faptă care umilește, ofensează; ofensă. – Umili + suf. -ință. Vezi definitia »

scorțătúră, scorțătúri, s.f. (reg.) coajă de legume, de fructe etc. Vezi definitia »

EPIDÉRMĂ s.f. Membrană care acoperă derma și formează împreună cu aceasta pielea. ♦ Țesut protector al plantelor, format dintr-un strat de celule așezate la exterior. [Var. epiderm s.n. / < fr. épiderme, cf. gr. epi – deasupra, derma – piele]. Vezi definitia »

OHRÁNĂ s. f. Poliție secretă în Rusia țaristă. – Din rus. ohrana. Vezi definitia »