șăptáncă s.f. (reg.) lemn lung de 14 metri. Vezi definitia »

bîtă (bấte), s. f. – Par, măciucă, ciomag. Sl. bŭtŭ (Miklosich, Slaw. Elem., 16; Cihac); cf. rădăcina sl. batŭ (rus. bat, sb. bat „par”; Berneker 46). Der. bîtea, s. f. (ciocan de lemn; specie de papură, Typha angustifolia, Sparganium ramosum); bîti, vb. (rar, în Banat: a bate, a ciomăgi). Vezi definitia »

ODONTOLÍZĂ s. f. proces de eroziune a dinților. (< fr. odontolyse) Vezi definitia »

PELÚZĂ, peluze, s. f. 1. Suprafață de teren într-o grădină, într-un parc etc., cu iarbă scurtă și deasă (și cu flori); gazon. 2. Fiecare dintre cele două părți extreme ale tribunelor unui stadion, situate în spatele porților terenului de joc. – Din fr. pelouse. Vezi definitia »

EPISTRÓFĂ, epistrofe, s. f. Repetiție a unui cuvânt la sfârșitul unei fraze; epiforă. – Din fr. épistrophe. Vezi definitia »