MANTÍSĂ s. f. partea zecimală, pozitivă, a unui logaritm. (< fr. mantisse) Vezi definitia »

MÍNĂ¹ s.f. 1. Loc subteran special amenajat, de unde se extrag minerale. ♦ Ansamblul lucrărilor subterane care permite exploatarea unor zăcăminte. ♦ (Fig.) Mare bogăție (ascunsă). 2. Cilindru subțire de grafit etc. din interiorul creioanelor. 3. Armă alcătuită dintr-o încărcătură de exploziv și un dispozitiv de aprindere, care explodează prin lovire sau la comandă. [< fr. mine, it. mina, germ. Mine]. Vezi definitia »

pómpă (pómpe), s. f. – 1. Lux, fast. – 2. Cișmea. Fr. pompe și cu primul sens, din lat. pompa (sec. XVIII). – Der. pompier, s. m. (tulumbaș), din fr. pompier; pompos, adj., din fr. pompeux. Vezi definitia »

ZGÁRDĂ, zgărzi, s. f. ~ (et. nec.; explicațiile prin mijlocirea lui gard, ucr. garda = podoabă, alb. škardhë sau gherdan nu sunt satisfăcătoare; ucr. și alb. par sa provină din rom.) Vezi definitia »

jevrúică s.f. (reg.) fereastră de formă rotundă în peretele din dosul casei. Vezi definitia »