ALÚRĂ s.f. Fel de a se mișca; mers, umblet; înfățișare. ♦ Unghiul format de drumul urmat de o navă față de direcția vântului. ♦ Fel de a acționa, de a se purta; purtare, comportare; (spec.) ritm în care se desfășoară o întrecere sportivă. [Pron. -liu-. / < fr. allure]. Vezi definitia »

STÉMĂ, steme, s. f. 1. Semn convențional distinctiv, caracteristic și simbolic, al unei țări, al unui oraș, al unei dinastii etc.; emblemă, blazon. 2. Coroană, diademă. ◊ Expr. A fi cu stemă-n frunte = (despre oameni) a fi (sau a se crede) mai deosebit, mai grozav decât alții. 3. (Înv.) Piatră prețioasă. 4. Semn caracteristic, pată sau smoc de păr (de altă culoare) pe fruntea unor animale. – Din ngr. stémma. Vezi definitia »

CRIȘEÁNCĂ, crișénce, s.f. Femeie care locuiește în Crișana sau în regiunea Crișurilor sau este originară de acolo. (crișean + suf. -că) Vezi definitia »

ÎMBIETÚRĂ, îmbieturi, s. f. (Rar) Faptul de a îmbia; îndemn, invitație. [Pr.: -bi-e-] – Îmbia + suf. -tură. Vezi definitia »

LIMFOCITÓZĂ s. f. creștere anormală a numărului limfocitelor dintr-un lichid al organismului. (< fr. lymphocytose) Vezi definitia »