Definita cuvantului binecuvântare
BINECUVÂNTÁRE, binecuvântări, s. f. Acțiunea, formula sau gestul de a binecuvânta; benedicțiune, blagoslovire, blagoslovenie. ◊ Expr. A (sau a-și) da binecuvântarea = a fi de acord (cu ceva); a aproba. – V. binecuvânta.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu binecuvântare
CONTRAPÓNDERE s.f. Ceea ce face să se echilibreze, să se neutralizeze, să se contrabalanseze o acțiune, o forță etc. [< contra- + pondere, după fr. contrepoids]. Vezi definitia »
ÎMPÍNGERE, împingeri, s. f. Acțiunea de a (se) împinge și rezultatul ei. ♦ Forță de apăsare exercitată de un corp asupra altuia. – V. împinge. Vezi definitia »
RAMIFICÁRE, ramificări, s. f. Faptul de a se ramifica. – V. ramifica. Vezi definitia »
înțináre s.f. (pop.) 1. tăiere parțială a unui copac, încât să se mai țină. 2. rezemare ușoară a unei uși. Vezi definitia »
CLAUSTRÁRE, claustrări. s. f. Faptul de a (se) claustra. [Pr.: cla-us-]. – V. claustra. Vezi definitia »