Definita cuvantului binecuvântare
BINECUVÂNTÁRE, binecuvântări, s. f. Acțiunea, formula sau gestul de a binecuvânta; benedicțiune, blagoslovire, blagoslovenie. ◊ Expr. A (sau a-și) da binecuvântarea = a fi de acord (cu ceva); a aproba. – V. binecuvânta.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu binecuvântare
SILICIZÁRE, silicizări, s. f. (Rar) Siliciere. – Din siliciu. Vezi definitia »
COCĂRÍRE, cocăriri, s. f. v. COCĂRI. – [DAR] Vezi definitia »
CAȘÁRE s. f. 1. Operație de aplicare pe țesături a unui strat de substanțe care conferă țesăturii respective un tușeu moale, ca de piele. 2. Cașurare. – Din cașa. Vezi definitia »
ÎNIERBÁRE, înierbări, s. f. Acțiunea de a înierba și rezultatul ei. – V. înierba. Vezi definitia »
ADĂPÁRE s. f. Acțiune de a (se) adăpa. Vezi definitia »