INTRODÚCERE s.f. 1. Acțiunea de a (se) introduce și rezultatul ei. ♦ Parte de început, parte introductivă (a unei opere etc.). ♦ Partea de la început a unei piese muzicale, scrisă într-o mișcare aparte și având un caracter deosebit; denumirea primei părți a suitei. 2. Studiul pregătitor asupra noțiunilor elementare ale unei științe. [< introduce]. Vezi definitia »

REFULÁRE s.f. Acțiunea de a refula și rezultatul ei; respingere; înăbușire. ♦ (Tehn.) Operație de prelucrare la cald sau la rece a pieselor de metal, prin care se măresc unele dimensiuni transversale ale lor. [< refula]. Vezi definitia »

GALOȘÁRE s.f. Operație de îmbrăcare în piele sau cauciuc a părții de jos a unei încălțăminte. [< galoș]. Vezi definitia »

SUPLINÍRE s.f. Acțiunea de a suplini și rezultatul ei; (concr.) catedră la care funcționează un suplinitor. [< suplini]. Vezi definitia »

PRESIMȚÍRE, presimțiri, s. f. Faptul de a presimți; sentiment vag și instinctiv pe care îl are cineva față de ceea ce ar urma să se întâmple; presentiment, presimțământ. – V. presimți. Vezi definitia »