năpustitór, năpustitoáre, s.m. și f. (înv. și reg.) 1. persoană care lasă pe cineva fără ajutor. 2. slobozitor (la războiul de țesut). 3. grăunțar (la roata morii). Vezi definitia »

CVADRIMOTÓR adj., s.n. (Avion) cu patru motoare. [Var. cuadrimotor adj., s.n. / cf. fr. quadrimoteur]. Vezi definitia »

CUANTIFICATÓR s. m. 1. operator logic prin care se fixează sfera de aplicativitate a unei variabile într-o anumită expresie. 2. (mat.) fiecare dintre simbolurile care arată dacă o proprietate se aplică tuturor elementelor unei mulțimi sau numai unora dintre ele. 3. (lingv.) denumire dată determinanților care indică cantitatea prin care un nume este definit. (< fr. quantificateur) Vezi definitia »

DETAȘÓR s. n. mașină în procesul de măcinare a grâului pentru sfărâmarea solzișorilor de făină la trecerea prin măcinătoare. (< fr. détacheur) Vezi definitia »

INDICATÓR, -OÁRE I. adj. care indică, face cunoscut. II. s. n. 1. aparat, instrument, element care arată valoarea unei mărimi măsurate. 2. panou de semnalizare a direcției, a distanței pe un drum etc. 3. lucrare ca îndrumător. III. s. m. 1. expresie numerică ce caracterizează cantitativ un fenomen sau proces, ori îi definește evoluția. 2. substanță care, printr-o modificare a culorii sale, indică caracterul acid sau bazic al altei substanțe. 3. plantă care, prin prezența sau absența sa într-un ecosistem, indică caracterul sau intensitatea acestuia. IV. s. f. (mat.) curbă auxiliară care ajută la studiul curbelor și al suprafețelor. (< fr. indicateur) Vezi definitia »