BĂLȚĂTÚRĂ, bălțături, s. f. Pată de culoare deschisă la animalele bălțate. ♦ Obiect colorat țipător, cu culori multe și neasortate, încărcat. – Bălțat + suf. -ură. Vezi definitia »

a o lua pe arătură / pe câmpii / pe miriște expr. (iron.) a devia de la subiectul unei discuții. Vezi definitia »

SCIZÚRĂ s. f. (anat.) fisură pe suprafața unor organe; crăpătură. (< fr. scissure, lat. scissura) Vezi definitia »

PNEUMOCONIÓZĂ s.f. Boală constând în leziuni pulmonare provocate de inhalarea prafului de cărbune, de metale etc. [Pron. pne-u-... -ni-o-. [< fr. pneumoconiose, cf. gr. pneumon – plămân, konis – praf]. Vezi definitia »

MACULATÚRĂ s.f. Hârtie veche, deșeuri de tipografie și de legătorie folosite pentru ambalaj sau ca materie primă pentru fabricarea cartonului. ♦ (Fig.) Literatură de proastă calitate, scriere fără valoare. [Cf. fr. maculature, germ. Makulatur]. Vezi definitia »