HIPSOGRAFÍE s. f. 1. ramură a geomorfologiei care se ocupă cu descrierea reliefului după altitudine. 2. totalitatea formelor de relief dintr-o regiune, analizate după altitudine; orografie. (< fr. hypsographie) Vezi definitia »

PIROMANȚÍE s.f. Practică constând în observarea focului sau a flăcărilor, prin care vechii greci pretindeau că ghicesc viitorul. [Gen. -iei. / < fr. pyromancie, cf. gr. pyr – foc, manteia – ghicit]. Vezi definitia »

GALVANOGRAFÍE s.f. (Poligr.) Corodare electrolitică a clișeelor pentru tipar înalt, folosite ca anod al unei băi galvanice. [Gen. -iei. / < fr. galvanographie]. Vezi definitia »

AMINOACIDEMÍE s.f. Prezența aminoacizilor în sânge. [Gen. -iei. / < fr. aminoacidémie]. Vezi definitia »

LOGOPLEGÍE s.f. (Med.) Alalie. [Gen. -iei. / < fr. logoplégie, cf. gr. logos – cuvânt, plege – lovitură]. Vezi definitia »