RĂMĂȘÍȚĂ, rămășițe, s. f. 1. Ceea ce a rămas dintr-un tot sau dintr-o cantitate oarecare, după ce a dispărut sau a fost utilizată cea mai mare parte; rest. ◊ Rămășițele pământești (sau trupești) = corpul neînsuflețit al unui om; cadavru. 2. Ceea ce a rămas neexecutat, neîmplinit dintr-o datorie, dintr-o obligație. 3. (Înv.) Ceea ce prisosește. 4. Ceea ce lipsește până la cantitatea sau limita prevăzută. 5. (Înv.) Rezultatul unei scăderi; rest. – Rămas + suf. -iță. Vezi definitia »

ARTERIOSCLERÓZĂ s.f. Îngroșare și sclerozare a pereților arterelor și a arteriolelor. [< fr. artériosclérose, cf. lat. arteria – arteră, gr. sklerosis – duritate]. Vezi definitia »

BÓTCĂ, botce, s. f. (Reg.) Alveolă (2) în care se găsește matca. Vezi definitia »

torofínă s.f. (reg.) 1. resturi de semințe, fructe stoarse. 2. rămășițe de fagure. 3. apă tulbure pe fundul vasului. Vezi definitia »

PSEUDOȘTIÍNȚĂ s. f. falsă, pretinsă știință. (< pseudo- + știință) Vezi definitia »