gulái (-iuri), s. n. – Ospăț, masă bogată, crăpelniță. – Var. guleai, huleai. Rus. guljaj, imper. de la guljatĭ „a petrece” (DAR). Vezi definitia »

ai¹ art. v. al Vezi definitia »

Alai, Sustinatori „A venit cu toata ~” = A venit cu toti de-ai lui Vezi definitia »

a ieși cu alai expr. a se isca o ceartă / un scandal / o încăierare (între mai multe persoane). Vezi definitia »

pospái (-iuri), s. n. – 1. Praf (de făină). – 2. Aparență, lustru. – Mr. păspalu, megl. păspal’. Gr. și ngr. παστάλη (Miklosich, Etym. Wb., 233; Vasmer, Gr., 112; Scriban), cf. sb., cr. paspalj, paspalja. Der. din sb. posypati „a stropi” (Cihac, II, 213; Tiktin), din sb. (Candrea) sau din bg. paspali (Conev 87) pare mai îndoielnică. – Der. pospăi, vb. (a acoperi superficial, a presăra; a străluci la suprafață, a se preface), în care ar putea să fi intervenit sl. posypati, posypają „a presăra”; pospăială, s. f. (lustru). Vezi definitia »