MARÍNĂ s. f. Totalitatea mijloacelor de navigație (pe mări, fluvii, râuri, lacuri) și a unităților navale ale unui stat, împreună cu întreg personalul aferent. ♦ Știința și tehnica navigației. – Din fr. marine, it. marina. Vezi definitia »

târforeálă, târforéli, s.f. (reg.) cufureală, diaree la vite. Vezi definitia »

HEXACLORÚRĂ s. f. clorură care conține în formulă șase atomi de clor. (< fr. hexachlorure) Vezi definitia »

rániță (ránițe), s. f. – Rucsac. Germ. Ranzen, prin intermediul rus. ranec (Sanzewitsch 208), cf. sb. ranac, ranca. Vezi definitia »

EMFITEÓZĂ s. f. contract pe termen lung cu drept de ipotecă pe proprietatea închiriată sau arendată. (< fr. emphytéose) Vezi definitia »