Definita cuvantului binecuvântat
BINECUVÂNTÁT, -Ă, binecuvântați, -te, adj. 1. Care a primit binecuvântare religioasă; blagoslovit. ♦ Fig. Înzestrat, talentat, dotat. 2. (Despre lucruri) Care are o acțiune binefăcătoare. 3. (Despre cauze, motive etc.) Bine întemeiat, îndreptățit, justificat. – V. binecuvânta.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu binecuvântat
ALCOOLIZÁT, -Ă, alcoolizați, -te, adj. (Despre lichide) În care s-a introdus alcool. [Pr.: -co-o-] – V. alcooliza. Cf. fr. alcoolisé. Vezi definitia »
CORNICULÁT, -Ă adj. (Bot.; despre organe) Care prezintă mici excrescențe țepoase de forma unor coarne. [Cf. lat. corniculum – corn mic]. Vezi definitia »
ALMICANTARÁT s. n. cerc imaginar de pe sfera cerească paralel cu orizontul, pe care toți aștrii au aceeași înălțime. (< fr. almicantarat) Vezi definitia »
ECHIPÁT, -Ă, echipați, -te, adj. Prevăzut, înzestrat cu echipamentul sau cu instrumentele necesare. – V. echipa. Vezi definitia »
BUCLÁT, -Ă, buclați, -te, adj. (Despre păr) Cu bucle; cârlionțat, ondulat. – V. bucla. Cf. fr. bouclé. Vezi definitia »