Definita cuvantului binecuvântat
BINECUVÂNTÁT, -Ă, binecuvântați, -te, adj. 1. Care a primit binecuvântare religioasă; blagoslovit. ♦ Fig. Înzestrat, talentat, dotat. 2. (Despre lucruri) Care are o acțiune binefăcătoare. 3. (Despre cauze, motive etc.) Bine întemeiat, îndreptățit, justificat. – V. binecuvânta.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu binecuvântat
PERIÁT2, -Ă, periați, -te, adj. Curățat sau netezit cu peria. [Pr.: -ri-at] – V. peria. Vezi definitia »
FASCIÁT, -Ă adj. (despre plante) concrescut anormal și lățit; vărgat, dungat. ◊ (herald.; despre scuturi) împărțit orizontal în șase fascii (3) din două smalțuri alternate (culoare și metal). (< fr. fascié) Vezi definitia »
DIRECTORÁT s. n. 1. funcția de director și durata cât ea este deținută de cineva. ◊ local unde funcționează o direcție. 2. consiliu de cinci persoane care a guvernat Franța între 1795 și 1799; directoriu. (< fr. directorat) Vezi definitia »
SUS-MENȚIONÁT, -Ă adj. Menționat mai înainte, mai sus. [Pron. -ți-o-. / < sus + menționat, după fr. susmentionné]. Vezi definitia »
ÎNFURIÁT, -Ă, înfuriați, -te, adj. Cuprins de furie; furios, mânios. [Pr.: -ri-at] – V. înfuria. Vezi definitia »