ECHIPOLÉNȚĂ s. f. (Rar) Egalitate de forțe, de puteri. ♦ (Log.) Echivalență. – Din fr. équipollence. Vezi definitia »

INTERLINGVÍSTICĂ s.f. Parte a lingvisticii generale care studiază structura și noțiunile de bază ale tuturor limbilor. [< fr. interlinguistique]. Vezi definitia »

DIÁDĂ s. f. 1. principiu metafizic al dualității, la filozofii antici greci, opus monadei. 2. (în psih. socială) orice relație dintre două persoane, sub raportul interacțiunii. 3. (mat.) grup de două mărimi legate cu ocazia aceleiași operații. 4. (biol.) cele două celule rezultate din prima diviziune meiotică. 5. (în versificație) grup armonic de două vocale. (< fr. dyade) Vezi definitia »

crábă s.f. sg. (reg.) iarbă ce crește în păduri și iarna rămâne verde; scradă, screadă. Vezi definitia »

TRIPANOZOMIÁZĂ s.f. Boală provocată de prezența tripanozomei în sânge; boala somnului. [Pron. -mi-a-. / < fr. trypanosomiase]. Vezi definitia »