pârciuí¹, pârciuiésc, vb. IV (reg.) 1. (despre ierburi uscate, necosite) a da foc, a arde. 2. a arde ușor ceva cu ajutorul flăcării; a pârli. Vezi definitia »

posleduí, posleduiésc, vb. IV (înv.) 1. a respecta, a urma întocmai. 2. a confrunta, a colaționa (pentru a stabili conformitatea cu originalul). Vezi definitia »

AMĂRÚI, -ÚIE, amărui, adj. Cu gust ușor amar. – Din amar² + suf. -ui. Vezi definitia »

DESTĂINUÍ, destăinuiesc, vb. IV. 1. Tranz. A spune cuiva, a da la iveală o taină, un gând ascuns; a mărturisi, a divulga. 2. Refl. A-și da pe față gândurile sau sentimentele. ♦ Fig. A se da pe față, a ieși la iveală; a se trăda. [Prez. ind. și: destắinui] – Des¹- + tăinui. Vezi definitia »

SUBSTITUÍ vb. I. tr., refl. a (se) situa în locul altuia; a înlocui. II. tr. 1. (mat.) a înlocui într-o expresie un element (sau mai multe) prin altul (sau prin altele). 2. (jur.) a desemna o a doua persoană care să primească donația sau să moștenească averea în lipsa (sau la decesul) primului beneficiar. (< fr. substituer, lat. substituere) Vezi definitia »