șuléu, șuléi, s.m. (reg.) 1. scurtătură, retevei. 2. flăcău voinic. Vezi definitia »

SEMIZÉU, semizei, s. m. (Mitol.) Zeitate de rang inferior; erou născut dintr-un zeu și o muritoare sau dintr-o zeiță și un muritor. – Semi- + zeu (după fr. demi-dieu). Vezi definitia »

CARÉU s.n. 1. Așezare în formă de pătrat a unor persoane, a unor obiecte etc. ♦ Fiecare dintre pătratele care alcătuiesc un caroiaj. 2. Porțiune pătrată, marcată cu alb, a terenului pe care se desfășoară un joc; (p. ext.) teren de sport. 3. Pătrat de cuvinte încrucișate. 4. (Mar.) Încăpere pe o navă servind ca sală de mese, de lectură sau de recreație pentru ofițeri. 5. Grup de patru cărți de aceeași valoare (la unele jocuri de cărți). 6. (Arhit.) Parte a unei biserici unde nava se intersectează cu transeptul. [Pl. -euri-, -ee. / < fr. carré]. Vezi definitia »

SUFLÉU s. n. preparat culinar asemănător cu budinca, din legume fierte, ouă, brânză și unt sau din fructe. (< fr. soufflé) Vezi definitia »

ONGLÉU s.n. Tăietură în unghi ascuțit. ♦ Bandă de hârtie sau de pânză care se coase în același timp cu foile unei cărți pentru a le lega. [< fr. onglet]. Vezi definitia »