SICI, sici, s. m. Partea ovală și fără adâncituri a arșicului. – Din tc. sik. Vezi definitia »

RĂZBÍCI¹, răzbice, s. n. (Reg.) Bețișor sau cui cu care se scoate un lemn sau un cui înțepenit într-o gaură. – Răzbi + suf. -ici. Vezi definitia »

BURLĂCÍ, burlăcesc, vb. IV. Intranz. A duce viață de burlac; holtei². – Din burlac. Vezi definitia »

JUDECÍ, judecesc, vb. IV. Tranz. și refl. (În evul mediu, în Țara Românească și în Moldova) A (se) elibera din rumânie, a (se) transforma în țăran liber. – Din judec. Vezi definitia »

zgârci¹ s. n., pl. zg'ârciuri Vezi definitia »