HUSITÍSM s. n. mișcare religioasă și social-politică inițiată de Jan Hus la începutul sec. XV, îndreptată împotriva papalității și a feudalilor germani. (< fr. hussitisme) Vezi definitia »

CATOLICÍSM s.n. (Bis.) Confesiune creștină în fruntea căreia se află papa de la Roma și care are ușoare diferențe de doctrină față de alte confesiuni. [Cf. fr. catholicisme]. Vezi definitia »

FICȚIONALÍSM s.n. Concepție idealist-subiectivă care afirmă că la baza cunoașterii stau doar simple presupuneri, simboluri, cărora nu li se pot găsi realități corespunzătoare în lumea materială, gândirea noastră lucrând numai cu ficțiuni. [Pron. -ți-o-. / < fr. fictionnalisme]. Vezi definitia »

RAȚIONALÍSM s. n. 1. încredere în rațiune, în capacitatea acesteia de a cunoaște realitatea. 2. concepție potrivit căreia rațiunea ar fi unicul izvor al cunoașterii autentice și certe. (< fr. rationalisme) Vezi definitia »

OPORTUNÍSM s.n. 1. Lipsă de conduită morală, de fermitate și de principialitate, urmărind satisfacerea intereselor personale prin adoptarea și aplicarea, după împrejurări, a unor păreri și principii potrivite momentului. 2. Curent ideologic și politic în rândurile unor partide ale clasei muncitoare, care promovează ideea renunțării la mijloacele luptei revoluționare, la transformarea revoluționară a societății. [Cf. fr. opportunisme, rus. opportunizm]. Vezi definitia »