Definita cuvantului binefacere
BINEFÁCERE, binefaceri, s. f. (Adesea fig.) Faptă bună, ajutor dat cuiva. – Bine + facere (după lat. benefacere).
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu binefacere
DEFECTÁRE s.f. Acțiunea de a (se) defecta și rezultatul ei; defect. [< defecta]. Vezi definitia »
FOSILIZÁRE s.f. Ansamblu de fenomene fizice, chimice și biologice care intervin după moartea unui organism animal sau vegetal și fac posibilă conservarea acestuia în stratele geologice sub formă de fosilă. [< fosiliza]. Vezi definitia »
formare unui singur stat Vezi definitia »
LEGĂNÁRE, legănări, s. f. Acțiunea de a (se) legăna și rezultatul ei; clătinare, balansare, legănătură. – V. legăna. Vezi definitia »
LIPÍRE, lipiri, s. f. Faptul de a (se) lipi; lipit1. – V. lipi. Vezi definitia »