HALCÁTĂ, halcate, s. f. (Reg.) Halcă. – Din halcă + bucată. Vezi definitia »

șaică, șaici s. f. amantă. Vezi definitia »

STRÂNSURÍCĂ s. f. (Rar) Diminutiv al lui strânsură (I 2). Vezi definitia »

EPIGLÓTĂ, epiglote, s. f. Membrană fibrocartilaginoasă așezată în partea superioară a laringelui, care astupă glota în momentul înghițirii, pentru a împiedica pătrunderea alimentelor pe căile respiratorii. – Din fr. épiglotte. Vezi definitia »

METEMPSIHÓZĂ s.f. Concepție mistică potrivit căreia sufletul ar trece după moarte prin corpul mai multor viețuitoare. [< fr. métempsycose, cf. gr. metempsychosis – deplasarea sufletelor]. Vezi definitia »