TIRISTÓR s. n. element de circuit semiconductor, cu doi electrozi principali și un electrod de comandă, care poate bloca tensiuni relativ înalte aplicate în ambele sensuri între electrozii săi principali. (< engl., fr. thyristor) Vezi definitia »

STROPUȘÓR, stropușori, s. m. Stropuleț. – Strop + suf. -ușor. Vezi definitia »

COAUTÓR, -OÁRE s.m. și f. Autor care a făcut o lucrare împreună cu altcineva. ♦ Autor al unei infracțiuni pe care a făptuit-o împreună cu alții; părtaș. [Pron. co-a-u-. / < co- + autor, cf. fr. coauteur]. Vezi definitia »

DEZORGANIZATÓR, -OÁRE adj., s. m. f. (cel) care dezorganizează. (< fr. désorganisateur) Vezi definitia »

PROCHÉSTOR s.m. Magistrat roman care exercita funcții financiare în provincii și era recrutat în general dintre foștii chestori. [< lat. proquaestor]. Vezi definitia »