MUCÓS, -OÁSĂ, mucoși, -oase, adj. 1. (Adesea substantivat) Care are muci la nas, căruia îi curg mucii, plin de muci. ♦ Epitet dat unei persoane tinere obraznice, neserioase sau cu pretenții nepotrivite cu vârsta; țângău. 2. (Despre membranele unor organe) Care produce mucus. 3. (Despre secreții organice) Care are aspect cleios, gelatinos. – Muc + suf. -os. Vezi definitia »

ATHOS (HÁGIÓN ÓROS) 1. Masiv muntos și pen. în Grecia de NE, în Pen. Calcidică. Alt. max.: 2.033 m. 2. Republică monastică, cu regim de departament ad-tiv autonom în cadrul Greciei; 336 km²; 1,5 mii loc. (1981); reșed.: Karyaí. Climă mediteraneană. Numeroase mănăstiri ortodoxe („Marea Lavră”, „Vatopedi” ș.a.), întemeiate cu începere din sec. 9, în care se găsesc valoroase fresce, mozaicuri, sculpturi în lemn, manuscrise rare. Încă din sec. 14 numeroși domni români au reparat, refăcut și înzestrat mănăstiri de la A. La sfîrșitul sec. 16 au început „închinările” de mănăstiri și moșii din Țările Române comunităților grecești de la A., situație curmată de legea secularizării averilor mănăstirești adoptată în 1863 de domnitorul Al.I. Cuza. Importanță religioasă și turistică. Vezi definitia »

înfulecos, -oasă, înfulecoși, -oase adj. (glum.) mâncău, bulimic. Vezi definitia »

zemós¹ adj. m. pl. zemóși; f. zemoásă, pl. zemoáse Vezi definitia »

gelós (geloásă), adj. – 1. Care suferă de gelozie. – 2. Invidios. It. geloso (sec. XIX), cf. zel. – Der. gelozie, s. f. (sentiment chinuitor că ființa iubită este necredincioasă; invidie); gelozi, vb. (a fi gelos), lipsește din dicționare, cu toate că este curent (apare la Bassarabescu). Eset dublet al lui jaluzea, s. f., din fr. jalousie, și ai lui jaluzie, s. f. (gelozie), înv., de la același cuvînt fr. Vezi definitia »