Definita cuvantului șezător
șezătór, șezătoáre, adj., s.m. și f. 1. (adj.; înv.) (persoană) care șade, care este așezată (pe ceva). 2. (s.f.; reg.) scândură fixată între tălpile războiului, pe care șade țesătoarea când țese. 3. (s.f.; reg.) așternutul de sub șa. 4. (s.f.; reg.; în forma: șazatoare) loc unde se odihnesc vitele la amiază, când sunt la pășune. 5. (adj.; înv.) stabilit, domiciliat, într-un loc; viețuitor, trăitor într-un loc. 6. (adj.; înv.) sedentar. 7. (adj.; reg.; în sintagmă) piatră șezătoare = piatra fixă din sistemul celor două roți ale morii. 8. (s.f.; pop.) adunare restrânsă organizată de țărani în serile de iarnă, pentru a lucra și a petrece, spunând povești și glume; furcărie, habă, habără, clacă. 9. (s.f. ; pop.) reuniune, întrunire; cenaclu, serată.
Sursa: DAR
Sursa: DAR
Cuvinte ce rimeaza cu șezător
LARVIVÓR, -Ă adj. care se hrănește cu larve de insecte. (< fr. larvivore) Vezi definitia »
SUPERORDINATÓR s. n. ordinator de foarte mare capacitate. (< super1- + ordinator) Vezi definitia »
OCTOFÓR, octofori, s. m. (În antichitate) Purtător de litieră. – Din lat. octophoros. Vezi definitia »
sfințitór, sfințitoáre, adj. (înv.) care face să dobândească harul divin, care sfințește. Vezi definitia »
DISTILATÓR, -OÁRE, distilatori, -oare, subst. 1. S. m. și f. Persoană calificată în operația de distilare. 2. S. n. Aparat cu care se face distilarea. – Din fr. distillateur. Vezi definitia »