Definita cuvantului binefăcător
BINEFĂCĂTÓR, -OÁRE, binefăcători, -oare, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care face bine, care folosește. 2. S. m. și f. Persoană care face bine altora. – Bine + făcător (după fr. bienfaiteur și bienfaisant).
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu binefăcător
pumnușór, pumnușóri, s.m. (reg.) V. pumnușel. Vezi definitia »
STEREOCOMPARATÓR s. n. aparat fotogrammetric pentru determinarea dimensiunilor unui obiect cu ajutorul stereogramelor. (< fr. stéréocomparateur, germ. Stereokomparator) Vezi definitia »
RADIOOPERATÓR, -OÁRE s. m. f. operator radio2. (< engl. radiooperator) Vezi definitia »
LUBRIFICATÓR s. n. dispozitiv de ungere a coroanei șinelor de cale ferată. (< fr. lubrificateur) Vezi definitia »
fetișór, fetișóri, s.m. (reg., înv.) băiețel. Vezi definitia »