Definita cuvantului binefăcător
BINEFĂCĂTÓR, -OÁRE, binefăcători, -oare, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care face bine, care folosește. 2. S. m. și f. Persoană care face bine altora. – Bine + făcător (după fr. bienfaiteur și bienfaisant).
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu binefăcător
BUCIUMĂTÓR, -OÁRE, buciumători, -oare, adj. (Rar) Care buciumă2. – Din buciuma2 + suf. -(ă)tor. Vezi definitia »
bimotór2 s. n., pl. bimotoáre Vezi definitia »
PRESTATÓR, -OÁRE, prestatori, -oare, adj., s. m. și f. (Persoană, întreprindere) care prestează o muncă, o activitate. – Presta + suf. -tor. Vezi definitia »
înlocuitor, înlocuitori s. m. (glum.) amant, iubit (în afara căsniciei). Vezi definitia »
BUJOR, Paul (1862-1952, n. Berești), biolog și scriitor român. Acad. (1948), prof. univ. la Iași, Codirector al „Vieții românești”. Studii de anatomie comparată, hidrobiologie și biologie experimentală. Creator, alături de Gr. Antipa, al școlii românești de hidrobiologie. Schițe și nuvele inspirate din viața țărănimii („Mi-a cîntat cucu-n față”). Vezi definitia »