HEMEROLÓGIC, -Ă adj. Referitor la hemerologie. [< fr. hémérologique]. Vezi definitia »

ASERTÓRIC, -Ă adj. (Log.) Care are caracterul unei aserțiuni. ◊ Judecată asertorică = judecată în care se afirmă sau se neagă existența a ceva, care arată o situație de fapt fără a fi dovedită. [< fr. assertorique]. Vezi definitia »

GEOLÓGIC, -Ă adj. referitor la geologie. ♦ diviziuni ĕ = diviziuni în care a fost împărțit timpul scurs de la consolidarea scoarței Pământului până astăzi. ◊ străvechi. (< fr. géologique) Vezi definitia »

SISTÓLIC, -Ă, sistolici, -ce, adj. Care ține de sistolă, privitor la sistolă; care are loc în timpul sistolei. – Din fr. systolique. Vezi definitia »

MOTÓRIC, -Ă adj. Referitor la mișcare. [Cf. germ. motorisch]. Vezi definitia »