INTERFEROMETRÍE s. f. tehnica determinării unor mărimi fizice care se bazează pe fenomene de interferență. (< fr. interférométrie) Vezi definitia »

CORELÁȚIE, corelații, s. f. 1. Relație, legătură reciprocă între două sau mai multe lucruri sau fenomene; relație în care unul dintre termeni nu poate exista fără celălalt. 2. Dependență reciprocă, relație a două fenomene sau procese între variațiile cărora există o anumită legătură. – Din fr. corrélation. Vezi definitia »

REFLÉXIE s.f. 1. Fenomen de răsfrângere a unei raze luminoase sau sonore atunci când aceasta întâlnește o suprafață lucioasă sau dură. 2. Reflecție (1). ♦ (Fil.; la Locke, Leibniz) Cunoaștere a proceselor care se petrec înăuntrul conștiinței; întoarcere a conștiinței asupra ei însăși. [Gen. -iei, var. reflexiune s.f. / cf. fr. réflexion, lat. reflectio, reflexio]. Vezi definitia »

JEJUNOSTOMÍE s.f. (Med.) Deschidere operatorie a unei anse jejunale la piele. [Gen. -iei. / < fr. jéjunostomie]. Vezi definitia »

FITOCHIMÍE s. f. Studiul proceselor chimice care au loc în plante. – Din fr. phytochimie. Vezi definitia »