CEÁFĂ, cefe, s. f. 1. Partea de dinapoi a gâtului sau, p. ext., a capului. ◊ Expr. Când mi-oi (sau ți-oi etc.) vedea ceafa = niciodată. A face ceafă = a se îngrășa. Gros în (ori la) ceafă sau cu ceafa groasă = gras; fig. bogat; influent. ♦ Regiunea cervicală. 2. Specialitate de carne de porc din regiunea cefei (1), afumată sau sărată. – Cf. alb. čafë. Vezi definitia »

STÍVĂ s. f. 1. magazie, loc pe o navă unde este așezată încărcătura. 2. (mar.) cală. (< it. stiva) Vezi definitia »

AEROTÉRMĂ, aeroterme, s. f. Aparat electric de încălzire cu aer cald. [Pr.: a-e-] – Din fr. aérotherme. Vezi definitia »

CAÚSTICĂ s.f. – V. caustic (3) [DEX'98] Vezi definitia »

mezzosopránă [zz pron. ț] (-so-pra-) s. f., g.-d. art. mezzosopránei; pl. mezzosopráne Vezi definitia »