ciochínă, s. f. – 1. Partea din spate a șeii. – 2. Cîrlig, cange. – 3. Maleolă, gleznă. Probabil de la cioc „cîrlig”, cu suf. -nă, cf. ciorchină. DAR consideră etimonul necunoscut. Alții s-au gîndit la tc. çikin „raniță” (Roesler 608; Șeineanu, II, 129), sau la sb. čukalj, čekljun „cîrlig”, care prezintă dificultăți fonetice (Cihac, II, 549). – Der. ciochinar, s. n. (curea, legătură la oblînc). Vezi definitia »

PODĂRÍȚĂ, podărițe, s. f. (Rar) Femeie care conduce un pod umblător. – Podar + suf. -iță. Vezi definitia »

POVESTIOÁRĂ, povestioare, s. f. Diminutiv al lui poveste. [Pr.: -ti-oa-] – Poveste + suf. -ioară. Vezi definitia »

IPOTIPÓZĂ, ipotipoze, s. f. V. hipotipoză. Vezi definitia »

CÓNTRĂ s. f. lovitură de răspuns, promptă, pe atacul adversarului, la box, scrimă, lupte, judo. ◊ acțiunea de a contra la bridge. (< fr. contre) Vezi definitia »