CONSTÁNȚĂ s. f. Însușirea de a fi constant; statornicie; perseverență. – Din fr. constance, lat. constantia. Vezi definitia »

FALÉZĂ, faleze, s. f. 1. Mal înalt și abrupt al unei mări sau al unui lac. 2. Fâșie de teren special amenajată pentru plimbare de-a lungul unei faleze (1). – Din fr. falaise. Vezi definitia »

GEOMORFOGENÉZĂ s. f. naștere a formelor de relief ale suprafeței terestre. (< fr. géomorphogenèse) Vezi definitia »

SMÍDĂ, smide, s. f. Desiș format din arbori tineri sau din tufe de spini, de zmeură etc. [Var.: (reg.) smid s. n.] – et. nec. Vezi definitia »

VÓTCĂ, votci, s. f. Rachiu foarte tare, făcut din alcool de cereale și din apă cu duritate scăzută. [Var.: vódcă, vútcă s. f.] – Din rus. vodka. Vezi definitia »