OMOLÓG, -OÁGĂ adj. 1. (Despre lucruri) Care corespund anumitor reguli, unei legi determinate. 2. (Despre laturi sau fețe în figuri omotetice) Care sunt paralele, de același sens sau de sens contrar. 3. (Despre substanțe organice) Care au funcțiuni și structuri analoage. 4. (Biol.; despre unele organe) Cu structură asemănătoare (și origine comună), dar cu formă și funcțiuni diferite. // s.m. Cel care îndeplinește aceeași funcțiune sau are o ocupație identică cu altcineva. [< fr. homologue, cf. gr. homologos – în armonie]. Vezi definitia »

TOXICOLÓG, -Ă s.m. și f. Specialist în toxicologie. [< fr. toxicologue]. Vezi definitia »

copciológ, copcioloáge, s.n. (reg.) fâșie de piele dințată, cu găurele, cu care se împodobesc cojoacele. Vezi definitia »

OTOLÓG, -Ă s.m. și f. Medic specialist în otologie. [< germ. Otolog]. Vezi definitia »

grog (gróguri), s. n. – Punci, băutură. Engl. grog. Sec. XIX. Vezi definitia »