albínă (albíne), s. f. – 1. Insectă care produce miere și ceară. – 2. Specie de orhidee (Ophrys cornuta). – Mr. alvină, megl. albină, istr. albire. Lat. alvῑna „stup”, der. de la alvus (Pușcariu 59; Candrea-Dens., 48; REW 393). Pentru a explica semantismul, DAR se referă la alb. bletë „stup” și „albină”. Trebuie probabil să se plece de la o expresie (musca)alvina, unde alvina îndeplinește firesc funcția adj.; mai tîrziu, a ajuns s., ca în cazul lui (asinus) onagrarius, orbus(oculis) și în multe alte cazuri. Muscă, avînd sensul de „roi” este curent în apicultură. Der. albinar, s. m. (apicultor); albinărel, s. m. (pasăre); albinărie, s. f. (roi; apicultură); albinărit, s. n. (apicultură); albinet, s. n. (mulțime de albine, roi). Vezi definitia »

atotștiínță s. f., g.-d. art. atotștiínței Vezi definitia »

pátmă, pátme, s.f. (reg.) gaică (la o haină), patnoșcă. Vezi definitia »

ÎNĂCREÁLĂ s. f. (Pop.) Substanță acră cu care se înăcrește o mâncare; mâncare acră sau înăcrită. – Înăcri + suf. -eală. Vezi definitia »

MIIȘOÁRĂ, miișoare, s. f. (Fam.) Diminutiv al lui mie. [Pr.: mi-i-] – Mie + suf. -ișoară. Vezi definitia »