CINĂTUÍ, cinătuiesc, vb. IV. Tranz. (Reg.; adesea fig.) A curăța păsări, pești etc. (de fulgi, de solzi etc.) și a-i tăia în bucăți, pentru a pregăti mâncarea – Cf. magh. csinált „pregătit”. Vezi definitia »

TUI, tuiuri, s. n. Steag turcesc alcătuit dintr-o lance cu semiluna (sau cu o măciulie de metal) în vârf, cu două sau cu trei cozi albe de cal împletite prinse de ea, care constituia un semn distinctiv al puterii și rangului unor înalți demnitari din fostul Imperiu Otoman și din țările vasale lui. – Din tc. tuğ. Vezi definitia »

ZDRĂVUÍ, zdrăvuiésc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A venera. (din sl. zdraviti) Vezi definitia »

SMICUÍ, smicuiésc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A biciui. (din smâc¹) Vezi definitia »

la botul calului expr. (d. mâncare, băutură) consumată în grabă / în picioare. Vezi definitia »