STRĂLÚCIU, străluciuri, s. n. (Rar) Strălucire, luciu. – Din stră- + luciu. Vezi definitia »

cordágiu, cordágiuri, s.n. (înv.) toate frânghiile, funiile și ștreangurile unei corăbii. Vezi definitia »

REFÚGIU s.n. 1. Faptul de a se refugia; timpul petrecut într-un loc ca refugiat. 2. Loc de scăpare, de adăpost împotriva unei primejdii, a unei neplăceri; adăpost, azil. ♦ (Fig.) Consolare, mângâiere. 3. Loc special amenajat în mijlocul unei străzi pentru a feri pe cetățeni de circulația mașinilor, pentru a ușura urcarea în tramvaie etc. [Pron. -giu. / < lat. refugium, cf. fr. refuge]. Vezi definitia »

URÁNIU s. n. Element chimic, metal alb-argintiu, cu proprietăți radioactive, folosit în pilele atomice. – Din fr. uranium. Vezi definitia »

celíchiu s.n. (reg.) joc de copii cu două bețe (unul scurt și ascuțit la amândouă capetele, celălalt de un metru); popic, țurcă. Vezi definitia »