TÚBĂ s. f. 1. instrument muzical de suflat din alamă, cu registrul cel mai grav din orchestra simfonică, constând dintr-un tub conic răsucit, terminat cu un pavilion foarte larg și prevăzut cu un mecanism de ventile sau pistoane. 2. (anat.) formațiune canaliculară. (< fr., it., lat. tuba) Vezi definitia »

SUSPÉNTĂ s. f. v. suspantă. Vezi definitia »

SILVICULTÚRĂ s.f. Știință care studiază cultura, amenajarea și exploatarea pădurilor. [< fr. sylviculture, cf. lat. silva – pădure, cultura – cultură]. Vezi definitia »

pestrițúră, pestrițúri, s.f. (reg.) pistrui. Vezi definitia »

DEFENSÍVĂ, defensive, s. f. Stare sau poziție de apărare. – Din fr. défensive. Vezi definitia »