MINISTÉR s.n. Organ central al administrației de stat care conduce o ramură de activitate; instituția respectivă; (p. ext.) clădire unde este instalată o asemenea instituție. [< fr. ministère, cf. lat. ministerium – slujbă, serviciu]. Vezi definitia »

COPIÉR² s.n. (Tehn.) Element de urmărire prin contact al modelului de frezare în timpul prelucrării. [Pron. -pi-er. / < copia]. Vezi definitia »

UȘIÉR, ușieri, s. m. (Ieșit din uz) Om de serviciu la unele instituții publice (care stătea la ușă). [Pr.: -și-er] – Ușă + suf. -ier (după fr. huissier). Vezi definitia »

CONSILIÉR, consilieri, s. m. 1. Sfătuitor, sfetnic. 2. Grad în ierarhia unor funcții; persoană care deține acest grad. 3. (Înv.) Membru al unei înalte instanțe de judecată sau de verificare. [Pr.: -li-er] – Din fr. conseiller (refăcut după consiliu și consilia). Vezi definitia »

PALMÉR s. n. instrument de precizie pentru determinarea grosimii unor piese; micrometru exterior. (< fr. palmer) Vezi definitia »