IÚTE, iuți, adj. 1. Care acționează sau reacționează repede; expeditiv, prompt; care se produce repede, prompt. Om iute. Replică iute. ♦ Care fuge, aleargă, înaintează repede, rapid. Cal iute. Mers iute. ♦ (Adverbial) În grabă, repede, imediat, îndată. S-a dus iute acolo. ♦ Care se produce cu tărie, cu forță. Ploaie iute. 2. Care se enervează, se supără, se mânie ușor; irascibil; violent. 3. Care are gust înțepător; care produce o senzație gustativă usturătoare; picant. Mâncare iute. Gust iute. ♦ Care produce o senzație olfactivă înțepătoare și neplăcută. Miros iute. – Din sl. ljutŭ. Vezi definitia »

INDISPONIBILITÁTE s.f. Faptul de a fi indisponibil; starea unui lucru indisponibil. [Cf. fr. indisponibilité]. Vezi definitia »

IMUABILITÁTE s.f. Calitatea a ceea ce este imuabil; permanență, fixitate; imutabilitate. [Cf. fr. immuabilité]. Vezi definitia »

néte adj. și s.m. (reg.) (om) prostănac. Vezi definitia »

EXTRATERITORIALITÁTE s. f. regim în relațiile reciproce dintre state, semnificând privilegiile sau imunitățile speciale acordate unor persoane ori instituții străine, tratându-le ca și când ele s-ar afla pe teritoriul lor național. (< fr. extra-territorialité) Vezi definitia »