paraditor, paraditori s. m. (intl.) spărgător (de case), hoț care fură din case. Vezi definitia »

imătór, imătoáre, (înv.) care murdărește, care mânjește. Vezi definitia »

NUMITÓR s. m. termen al unei fracții, sub linia de fracție, indicând în câte părți a fost împărțit întregul. ◊ a aduce la același ~ = a face ca două sau mai multe fracții să aibă același numitor; (fig.) a pune de acord puncte de vedere diferite. (< numi + -tor) Vezi definitia »

COMPEDIATÓR, -OÁRE s. m. f. cel care compendiază. (după fr. compendiaire) Vezi definitia »

ASFALTÓR s. m. muncitor specializat în lucrări de asfaltare. (< fr. asphalteur) Vezi definitia »