PELÁJ, pelajuri, s. n. (Franțusizm) Păr, blană a unui animal (sălbatic). – Din fr. pelage. Vezi definitia »

ULÁJ s. n. spațiu lăsat liber în tancurile unei nave petroliere, în cisterne sau în butoaie după încărcare, pentru a se asigura loc de expansiune lichidului. (< engl., fr. ullage) Vezi definitia »

UZÁJ s. n. 1. uzură. 2. uz. 3. uzanță (2). (< fr. usage) Vezi definitia »

PLACÁJ, placaje, s. n. 1. Semifabricat din lemn în formă de placă, realizat prin încleierea sub presiune a unui număr de obicei impar de foi de furnir suprapuse, întrebuințat la fabricarea mobilelor, a ambalajelor, a ambarcațiunilor etc. ♦ Înveliș de piatră, de cărămidă, de sticlă, de lemn etc. cu care se acoperă unele elemente de construcție sau unele obiecte spre a le proteja împotriva agenților externi sau spre a le înfrumuseța aspectul. 2. Placare. 3. (La jocul de rugbi) Oprire din acțiune a unui jucător prin imobilizarea lui cu mâinile. – Din fr. placage, plaquage. Vezi definitia »

BRUIÁJ s. n. faptul de a bruia; perturbare electromagnetică voită a recepției undelor radioelectrice prin emiterea de semnale parazite cu aceeași frecvență. (< fr. brouillage) Vezi definitia »