Definita cuvantului cepeli
cepelí (-lésc, -it), vb. – (Bucov.) A sîsîi. Creație expresivă (Graur, BL, IV, 91). – Der. cepeleag (var. șepeleag, șepeleav), adj. (sîsîit, peltic), care este pus de obicei în legătură cu sl. sviblivŭ „bîlbîit”, cf. bg. čepeljavi, rus., rut. šepeljavyi „bîlbîit” (Cihac, II, 387; Conev 96; DAR). Löwe 40 atribuie terminația cuvîntului unei contaminări cu mag. selypeg „bîlbîit”. Pare evident că toate aceste cuvinte sînt expresive; pentru formarea celui rom., cf. și chercheli, terfeli și în general toate vb. în -li.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu cepeli
PÂRLÍ, pârlesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (se) arde ușor la suprafață. ◊ Expr. (Tranz.) A o pârli la (sau de) fugă = a fugi repede. 2. Tranz. A trece prin flăcări un porc tăiat, o pasăre tăiată pentru a-i îndepărta complet perii, puful sau penele. 3. Tranz. și refl. A (se) înnegri (din cauza acțiunii soarelui); a (se) bronza. 4. Tranz. și refl. A (se) ofili, a (se) veșteji, a (se) usca. 5. Tranz. și refl. Fig. A (se) păcăli, a (se) înșela. – Din bg. părlja, scr. prljiti. Vezi definitia »
mîsgălí (mîsgălésc, mîsgălít), vb. – A mînji; a murdări, a păta. – Var. mîzgăli, smîngăli, măsgăli, (Trans. de N.) mozgoli. Creație expresivă, cf. mînzăli „a mînji”, mîgăli „a se uita mult la ceva”, morfoli „a murdări” etc. S-a presupus o relație cu pol. mazgáć „a unge”, din sl. mazati „a unge” (Cihac, II, 185; Candrea); cu rut. markaliti (Bogrea, Dacor., IV, 833); cu rut. mazguljati (Scriban), care trebuie să provină din rom.; sau un der. din lat. *exmaculāre cu infix (Buescu, RPF, III, 256). – Der. mîsgăleală, s. f. (pată); mîsgălitură, s. f. (mînjeală; pată); mîsgălici, s. m. (conțopist, poetastru). Vezi definitia »
STEGOCEFÁLI s. m. pl. ordin de amfibieni primitivi fosili, având corpul acoperit cu plăci osoase groase. (< fr. stégocéphales) Vezi definitia »
METALI- elem. v. Metalo-. Vezi definitia »
AMBLI- Element prim de compunere savantă care are sensul de „șters”, „diminuat”. [Cf. fr. amblyo-, gr. amblys – tocit]. Vezi definitia »